|
...Hagiul se rostogoleşte īn pat. Prea e fericit. Nu poate dormi. Rāde şi oftează. E deştept şi visează. Ce vis! De nu s-ar sfārşi! Dacă aci, īn zăduf şi īntuneric, ar sta īn picioare, şi banii ar creşte, ca o revărsare de apă, de la tălpi īn sus pānă peste creştetul capului... Oh! ce fericit ar fi Hagiul! Īnainte să-şi dea sufletul, ar vedea faţa şi vecinicia lui Dumnezeu. Moartea să aibă coasă de aur, el şi-ar īnfige amāndouă mānele īn tăişul ei!
Lectura: Victor Rebengiuc
|
